WDS - Wireless Distribution System

Când un singur router sau access point nu acoperă toată casa, biroul sau curtea, ai nevoie de mai multe puncte de acces. Cea mai bună soluție rămâne să le legi prin cablu de rețea la routerul principal. Când nu poți trage cabluri, punctele de acces se pot lega între ele prin radio: vechea metodă se numește WDS (Wireless Distribution System), iar cea actuală, rețea mesh.

Ce este WDS

Prin WDS, mai multe routere sau access point-uri sunt legate wireless între ele și formează o singură rețea wireless, cu arie de acoperire mare. Echipamentele se recunosc între ele după adresa MAC wireless. Fiecare poate avea unul dintre rolurile:

• main (principal) — este conectat la rețeaua prin cablu și la internet;
• relay (releu) — este legat wireless cu mai multe echipamente și transmite mai departe traficul;
• remote (la distanță) — este legat wireless cu un singur echipament.

Fiecare echipament acceptă în același timp și clienți proprii, atât wireless, cât și prin cablu. Toți clienții sunt în aceeași rețea locală (același subnet), deci se „văd” între ei, indiferent de echipamentul la care sunt conectați.

Limitările WDS

• Compatibilitatea — modul de funcționare WDS nu a fost standardizat complet, așa că legătura între echipamente de la producători diferiți (sau chiar cu cipuri diferite) nu este garantată. Verifică compatibilitatea înainte de a cumpăra;
• Viteza — când același radio, pe același canal, primește traficul de la clienți și îl retransmite spre routerul principal, viteza disponibilă se înjumătățește aproximativ la fiecare salt;
• Configurarea manuală — pe fiecare echipament introduci adresele MAC ale celorlalte, același canal radio și aceleași setări de securitate;
• Securitatea — multe implementări WDS mai vechi acceptau doar WEP sau WPA cu TKIP, astăzi nesigure. Folosește WDS doar cu echipamente care suportă WPA2 cu AES.

Alternativa actuală: rețelele mesh

Astăzi, pentru acoperirea unei locuințe mari se folosesc de obicei sistemele Wi-Fi mesh: un set de 2–3 unități de la același producător (sau compatibile cu standardul Wi-Fi EasyMesh) care se configurează dintr-o aplicație și formează automat o singură rețea, cu același nume și aceeași parolă. Față de WDS, ele:

• aleg singure canalele și traseul cel mai bun dintre unități;
• mută automat dispozitivele la unitatea cu semnal mai bun, pe măsură ce te deplasezi;
• folosesc WPA2/WPA3 și primesc actualizări de firmware;
• pot lega unitățile între ele printr-o bandă radio separată (la modelele tri-band) sau, cel mai bine, prin cablu (Ethernet backhaul), evitând înjumătățirea vitezei.

Pentru o singură cameră îndepărtată poate fi suficient și un repeater (range extender) sau un access point legat prin cablu ori prin rețeaua electrică (adaptoare powerline). WDS rămâne util mai ales pentru echipamentele vechi care îl suportă deja, de exemplu routerele cu firmware DD-WRT.

Exemplu: WDS cu două routere WRT54GL și DD-WRT

În exemplul original au fost folosite două routere Linksys WRT54GL cu firmware DD-WRT v23 SP2: Router1 funcționează ca router (main), iar Router2 ca access point (remote). În locul lui Router2 poți folosi orice access point cu funcție WDS, dacă este compatibil cu Router1.

Pașii

1. Configurează conexiunea la internet pe Router1, ca pe orice router (vezi configurare router și ghidul practic).
2. Pe Router2: dezactivează conexiunea la internet pe portul WAN, dă-i o adresă IP fixă în rețeaua lui Router1 (în afara intervalului DHCP), setează adresa lui Router1 ca gateway și dezactivează serverul DHCP, ca adresele IP să fie date doar de Router1.
3. Setează pe ambele routere același canal radio (WDS nu funcționează pe canale diferite).
4. Setează numele rețelei (SSID). Dacă folosești criptare WPA2, numele, criptarea și parola trebuie să fie aceleași pe ambele routere.
5. Pe fiecare router, în Wireless → WDS (WDS Settings), introdu adresa MAC wireless a celuilalt router și alege opțiunea LAN.

Pentru probă, tutorialul original lăsa criptarea dezactivată pe ambele routere și o activa după ce legătura funcționa. Dacă faci la fel, nu lăsa rețeaua deschisă mai mult decât câteva minute.

Setările folosite

Cu aceste setări, Router1 dă adrese între 192.168.1.10 și 192.168.1.39, iar adresa fixă a lui Router2 (192.168.1.100) rămâne în afara acestui interval.

Verificarea

Pe fiecare router deschide Status → Wireless și verifică lista WDS Nodes: trebuie să apară celălalt router.

Dacă nodul nu apare, repornește ambele routere și verifică din nou canalul, adresele MAC și setările de securitate. Verifică apoi legătura cu comanda ping (din Administration → Commands în DD-WRT sau de pe un calculator conectat):

De pe Router1:  ping 192.168.1.100
De pe Router2:  ping 192.168.1.1

La final, conectează un calculator la Router2 (prin cablu sau wireless) și verifică accesul la internet. Dacă ai făcut proba fără criptare, activează acum WPA2-Personal cu AES și aceeași parolă pe ambele routere.